Dulce mai e gustul mortii,dar ceea ce ramane dupa ea e pura goliciune. Simti ca te invadeaza nefiinta si haosul de unde ai venit,simti ca intreaga ta existenta e un sir nesfarsit de contradictii intre inima si ratiune,stii ca traiesti un paradox,un mod de viata schizofrenic si totusi gusti moartea oridecate ori te ispiteste. Intreaga mea fiinta e inundata de moarte. Imi dau seama la modul propriu de existenta iadului si de vesnicia lui. Imi dau seama ca locuitorii "subteranei" nu pot evolua si nu pot fi mantuiti pentru ca nu se debaraseaza de povara patimilor lor. Chiar si dupa moarte fumatorul tanjeste dupa o tigara,iar lipsa ei il arde,si din aceasta cauza el sufera chinul iadului. Mai bine zis si din aceasta cauza. El nu spune nu mantuirii,dar ar fuma si o tigara. Ce bine ar fi daca s-ar fuma si in rai. Aici e paradoxul si nebunia care ma caracterizeaza si pe mine. Imi dau seama si imi doresc sa fiu izbavit de gheena,dar nu vreau sa fiu izbavit si de patimile mele. Vreau sa fiu salvat de la inec,dar nu dau din maini si din picioare...ba mai inghit si apa pe deasupra.
Si mai spun ca vreau sa il iubesc pe Dumnezeu si sa il slujesc....